„`html
ADMINISTRATORUL PUBLIC, „OMUL CU SEMNĂTURA SAU GAINA DE SERVICIU” DIN UMBRA CONSILIULUI JUDEȚEAN: REȚINEREA DE LA BISTRIȚA-NĂSĂUD DESCHIDE CUTIA NEAGRĂ A MARILOR CONTRACTE PUBLICE
Cazul de corupție de la Consiliul Județean Bistrița-Năsăud evidențiază din nou cum se desfășoară în multe administrații județene mecanismele de putere: politicul ia deciziile, aparatul tehnic întocmește documentația, iar când intervine Direcția Națională Anticorupție (DNA), administratorul public devine figura centrală la care se îndreaptă toate privirile.
Recent, DNA a decis reținerea pentru 24 de ore a administratorului public al județului Bistrița-Năsăud, Grigore Florin Moldovan, acuzat de abuz în serviciu și luare de mită, în formă continuată. Alături de el, au fost reținuți și doi șefi din Consiliul Județean, precum și reprezentanți ai firmelor implicate într-un controversat contract de modernizare a drumurilor județene.
Miza acestui dosar este semnificativă, având în vedere că este vorba despre un contract de peste 103 milioane lei, fără TVA, semnat în 2019 pentru lucrări de infrastructură în județ. DNA susține că în anul 2025, valoarea contractului a fost crescută printr-un act adițional, deși lucrările realizate erau supraevaluate. Procurorii afirmă că prejudiciul cauzat Ministerului Dezvoltării se ridică la peste 90,5 milioane lei, în timp ce aceleași sume au fost câștigate necuvenit de asocierea de firme care a beneficiat de contract.
Un aspect crucial al acestui caz este legat de semnătura administratorului public. Grigore Florin Moldovan, care avea atribuții delegate de ordonator de credite de către președintele Consiliului Județean, a devenit, astfel, o persoană cheie, prin care treceau toate documentele esențiale, cum ar fi decontările și deciziile financiare. Aceasta atestă o realitate alarmantă în administrația românească, unde administratorii publici sunt deseori considerați simple „găini de serviciu”. Ei primesc sarcini, vizibilitate, dar, în momentul în care au loc anchete, devin singurii responsabili cu urmările acțiunilor lor.
Administratorul public a fost văzut mult timp ca o soluție modernă în managementul administrativ, dar în practică, acest rol s-a transformat adesea într-un paravan pentru deciziile politice, unde răspunderea se împarte între diferite nivele. Atunci când lucrurile decurg bine, se rețin meritele politice, iar când intervine DNA, răspunderea se reduce la nivel administrativ, penalizând exact acele persoane care semnează documentele.
În cazul Bistrița-Năsăud, DNA susține că administratorul public a semnat actul adițional prin care valoarea contractului a fost crescută de la 103 milioane lei fără TVA la 118 milioane lei fără TVA și a aprobat decontări pentru lucrări ce erau evaluate inadecvat. Mai mult, se afirmă că acesta ar fi primit 70.000 lei, în mai multe tranșe, inclusiv material lemnos, în schimbul adoptării unor decizii favorabile societății implicate în contract.
Este crucial să menționăm că aceste acuzații sunt la stadiul de urmărire penală, iar persoanele implicate beneficiază de prezumția de nevinovăție, până la o decizie finală a instanței. Totuși, mecanismul expus de procurori ridică întrebări fundamentale cu privire la managementul marilor contracte publice la nivel județean.
Se ridică întrebări precum cine controlează, în realitate, aceste contracte? Cine își asumă responsabilitatea pentru actele adiționale? Cine se asigură că lucrările sunt corecte, corect evaluate și execuția se desfășoară conform contractului? De asemenea, unde se termină răspunderea tehnică și unde începe cea politică?
Deși comunicatul DNA nu menționează președintele Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, Radu Moldovan, se pare că locuința acestuia a fost vizată de percheziții, ceea ce subliniază o realitate frecvent întâlnită în administrația locală. De multe ori, deciziile finale și semnăturile reale apartin administratorilor publici, directorilor executivi și șefilor de servicii, nu întotdeauna liderilor politici care conduc instituțiile respective.
Cazul de la Bistrița-Năsăud nu este doar o problemă de natură penală, ci reflectă o dinamică tulburătoare prin care administrația românească a creat mecanisme de protecție politică. Puterea se exercită la vârf, dar răspunderea cade în sarcina acelor care, fără a avea o putere decisională reală, semnează acte cu milioane de lei. Atunci când DNA intră pe fir, „omul de încredere” devine brusc o victimă a sistemului, lăsat singur să suporte consecințele. „Amin!”
„`
