Jaful „cu acte” din banii publici: ONG-uri sorosiste hrănite de stat, antreprenori împinși spre faliment
Într-un context economic disputat, antreprenorii români se confruntă cu provocări uriașe, având impresia că fiecare zi este o loterie riscantă. Statul, în schimb, continuă să aloce resurse financiare către ONG-uri asociate cu agenda progresistă, care, adesea, nu contribuie la creșterea economică și nu sunt supuse rigorilor reale ale pieței. Această situație provoacă tot mai multă nemulțumire în rândul mediului de afaceri, care observă cum inițiativele care generează locuri de muncă sunt sufocate de impozite, în timp ce beneficiază de sprijin constant entități care nu depind de performanța pe piață.
Antreprenorii își asuma riscuri considerabile, adesea renunțând la bunuri personale și economii pentru a-și susține afacerea. Ei sunt responsabili de plata salariilor, contribuțiilor și impozitelor, indiferent de soarta firmei. În contrast, ONG-urile care primesc fonduri publice par să beneficieze de un set complet diferit de reguli: primesc sume sigure, fără presiuni financiare semnificative și cu o responsabilitate mult diminuată.
Ecosistemul care se formează în jurul acestor ONG-uri este marcat de un complex toxic, unde consultanți, experți și influenceri profită de pe urma acestui sistem, primind plăți substanțiale pentru contribuții de „vizibilitate” și „expertiză”. Aceste cheltuieli nu sunt susținute de o evaluare riguroasă a impactului real al proiectelor, deși unele dintre ele au un buget considerabil. Aceasta contrast cu eforturile antreprenorilor, care jonglează cu fiecare leu pentru a-și menține afacerea pe linia de plutire.
Îngrijorarea se amplifică în fața suspiciunilor legate de posibilele practici de corupție, inclusiv acuzații potrivit cărora ONG-uri oferă promovare în schimbul contractelor de consultanță sau proiectare, formând un cerc vicios din care mulți antreprenori se simt excluși. Cei care nu sunt dispuși să participe la acest joc riscă să fie țintiți de controale, marginalizați sau supuși unor presiuni constante.
Un aspect alarmant al acestui fenomen este că anumite ONG-uri influențează sau blochează proiecte cu implicații strategice, sub pretextul protejării „interesului public”, deși în realitate aceste acțiuni au efecte devastatoare, contribuind la pierderi masive de investiții și blocarea locurilor de muncă. Această dinamică afectează comunități întregi, care rămân stagnante din lipsă de sprijin adecvat.
Cu toate acestea, este esențial să facem distincția între ONG-uri. Există organizații care joacă un rol crucial în susținerea comunităților, spitalelor și altor entități care au un impact pozitiv. Aceste organizații merită sprijin, inclusiv prin donații private. Problema nu este înființarea ONG-urilor, ci transformarea finanțării publice într-o industrie în care nu toate contribuțiile sunt justificate.
În fața unei economii care reclamă austeritate, este legitim să ne întrebăm de ce statul continuă să susțină entități care nu generează valoare economică. Antreprenorii, considerându-se coloana vertebrală a economiei naționale, merită un suport real, în loc să fie lăsați să se descurce singuri.
O propunere radicală ar fi suspendarea alocărilor financiare publice pentru ONG-urile care nu demonstrează contribuții directe la economie. Aceasta nu ar implica desființarea acestor entități, ci mai degrabă o reorientare a resurselor către mediul privat, unde eficiența și rezultatele pot fi măsurate mai ușor.
Într-o Românie unde spitalele se confruntă cu deficit de fonduri și școlile sunt subfinanțate, fiecare leu cheltuit ar trebui să fie justificat. Investițiile de zeci de mii de euro în consultanțe și proiecte fără impact evident ridică întrebări despre moralitatea acestui sistem. Este momentul să ne întrebăm cât timp mai putem tolera acest model economic disfuncțional.
Roata prosperității nu lipsește din România, ci prioritățile corecte sunt cele care se impun a fi regândite.
Tiberiu Pîrnău
